
Bani mulţi, dar „nu facem ce trebuie și nu ajungem la niciun rezultat”
Recent, Asociaţia Go Green Resources a îndreptat atenția asupra situației de la iazul Bozânta, considerat „cel mai famat depozit de deșeuri miniere, alături de Iazul Central”.
Reprezentanții asociației subliniază că este revoltător „modul în care a fost întocmit proiectul închiderii, care este rostogolit de foarte mulți ani și fără să se ajungă la un rezultat”.
”Proiectul nu respectă prevederile principiilor din normativul tehnic, nu analizează experiența tristă a modului în care au fost închise celelalte iazuri din județ sau din țară, nu învățăm nimic – nici din greșeli și nici din reguli. La aceste construcții trebuie studiată stabilitatea fizică și stabilitatea chimică. Pentru stabilitatea chimică nu s-a realizat impermeabilizarea, fapt ce duce la scurgeri de ape acide încărcate în metale grele. În mod surprinzător, autoritățile nu sancționează aceste surse de poluare, deși au trecut prin proiectare, aprobată/expertiză și construcție/recepție,” afirmă cei de la Go Green Resources.
Cea mai intrigantă soluție propusă în cadrul proiectului include „depozitarea unei cantități impresionante de piatră de carieră, denumită de proiectanți anrocamente (un termen neadecvat, ar putea fi piatră spartă în mai multe sorturi…). Nocivitatea acestui iaz rezultă din amplasamentul său (în apropierea zonelor rezidențiale), prin praful sclerozant antrenat, apele toxice deversate în rețeaua hidrografică, care sunt transportate pe distanțe mari. Totuși, cea mai nocivă situație rămâne neputința de a-l securiza sau valorifica, mai ales în contextul actual al crizei metalelor și mineralelor,” adaugă oficialii asociației.
În concluzie, reprezentanții Go Green Resources subliniază că astfel de proiecte generează costuri extrem de mari – zeci de milioane de euro, dar mai îngrijorător este că „nu facem ce trebuie și nu ajungem la niciun rezultat.”